Pagina web în construcţie. Mulţumim pentru înţelegere!

O partida de pescuit si inca ceva

Articole 2014. Aprilie 10. Joi

Imi amintesc si azi prima zi in care am fost pe Sanpaul, totul virgin, o vegetatie abundenta atat pe maluri cat si in apa, o iarba cruda crescuta prospat in ceea ce vor deveni mai tarziu standuri de pescuit incat iti era mila sa o calci cu piciorul. Dar mai presus de toate astea sariturile frecvente de crap din apropierea malurilor si conturarea prin vegetatia deasa din lac a adevarate canale prin care puteai intui cu usurinta circulatia crapilor. Dar incet balta a intrat in sistem, sa spunem, vegetatia a fost eradicata, standurile s-au transformat in pamant batatorit, iar sariturile crapilor s-au mutat in centrul lacului, cu o mica exceptie: standul 18.

Acest stand 18 este unul extrem de retras in capatul lacului, despartit de restul standurilor printr-un mic canal care uneori in cazul unor precipitatii mai abundente se inunda, un stand unde accesul este extrem de dificil. Dar cel mai probabil nu acesta este motivul pentru care acest stand este sortit uitarii, ci conditiile extrem de dificile de pescuit de aici si astea raportate la rata mica de productivitate a standului care nu merita efortul de a pescui aici. Obstacolele din apa sunt majore, firele de 0,4-0,45 cu greu reusesc sa faca fata agataturilor. Pentru mine insa acest stand a fost dragoste la prima vedere as putea spune.

Recunosc ca sunt un pescar de crap atipic, prefer calitatea in detrimentul cantitatii, prefer 2 sau trei pesti munciti si ganditi, in detrimentul unor cohorte de crapi subnutriti dintr-o locatie suprapopulata.

Prefer sa am timp sa observ totul in jurul meu, iesirea la o partida de pescuit pentru mine in primul rand inseamna o iesire in natura, sunt insetat de a lua un cat mai strans contact cu ea.

Am profitat de o iesire pe Sanpau pentru a pescui si campa pe acest stand 18. Vegetatia crescuta incat abia reuseai sa introduci un rodpod aproape de malul apei mi-a confirmat caderea acestuia din preferintele pescarilor. Cu mare grija am reusit sa imi descarc bagajele, bagaje aruncate peste gard in lipsa unui acces direct pe acest stand. Dar grija cea mai mare a fost sa feresc puzderia de Branduse de Toamna care au impanzit zona standului. Extrem de firave, in contrast cu vremea deja rece de toamna, formeaza un tablou complet al anotimpului in care ne aflam. Un spin al carui denumire imi scapa, din care se face un ceai recomandat pentru raceli, troneaza si el cu eleganta in mijlocul standului. Iar in momentul in care am gustat un mar din pomul de pe marginea gardului, gustul acestuia m-a dus cu gandul direct la copilarie, casa la tara, bunici, un gust care nu se mai poate gasi in nici un fruct din supermarketurile sau tarabele taranilor deghizati de prin pietele noastre.












Dar sa revin la pescuit: sariturile pestilor in acesta zona inca pastreaza aceleasi caracteristici, semn ca zona este inca locuita. Campez in cele din urma si ma grabesc sa arunc lansetele orbeste, inainte de lasarea intunericului. Peste noapte ma deranjeaza un singur peste, dorm bine in sunetul unei ploi linistite care imi loveste ritmic cortul. Dimineata un ceai cald, o pipa si ma pun la observat luciul apei. Trei sarituri imi atrag atentia, una in zona mediana, una in larg pe directia plaurelui de  departe si nu in cele din urma, una in partea stanga a plaurelui din apropiere, o saritura la intervale aproape regulate a unui peste oglinda cu o coada ce are o tenta puternica de rosu. Acesta din urma reusesc sa-l vad foarte bine data fiind distanta mica pana la plaure, undeva sub 30 de metri. Lansez lansetele pe zonele stabilite, cea de la plaure reusesc sa o pozitionez exact abia dupa a doua sau a treia incercare si ma apuc de nadit cu bastonul. Nadesc cat mai exact, incerc sa imi pozitionez nada cat mai aproape de locurile in care au sarit exemplarele de crap si cat mai aproape posibil de locul in care mi-am pozitionat monturile. Ma instalez comod in pat, consider capcanele aranjate. Nu trece mai mult de o ora si apare primul crap din zona mediana. Reusesc cu greu, ajutat de firul de 0,4, sa trec crapul printr-o padure de obstacole subacvatice, formate printre altele si de alte fire rupte lasate acolo de alti pescari si in scurt timp crapul poposeste pe saltea pentru sesiunea foto. Abia reusec sa eliberez pestele si pleaca si cea de a doua lanseta. De data aceasta cea din plaure. Crapul cu coada rosie pe care-l vazusem sarind mai devreme, a muscat momeala si iata-l la mine pe saltea. Extrem de incantat pozez acest frumos exemplar si ma pun la masa. Masa imi este intrerupta de data aceasta de lanseta din larg, de data asta un exemplar mai mic. Extrem de multumit de mersul partidei imi vine cu greu sa reincarc lansetele. Le arunc din nou orbeste insa nu se mai intampla nimic pana la incheierea partidei.










Nu pot spune ca a fost o mare reusita aceasta scurta partida, dar asezonata de toate detaliile pe care am avut timp sa le asimilez a fost in cele din urma exact ceea ce imi doream. O iesire la aer, o incarcare a bateriilor, o partida de pescuit.





Probabil cel mai mare avantaj al pescuitului la crap este reprezentat exact de timpul pe care avem ocazia sa-l petrecem in natura, un mare avantaj pe care mai nou multi se ofera sa-l sacrifice pentru a prinde zeci de ciortani sau sute de pesti, un schimb care mie imi pare total inechitabil, unul care are deja si un nume: pescuit viteza! Este si va ramane departe de gusturile mele.


Sursa: www.alinpitters.ro



Înapoi

Comentarii - numai pentru utilizatori înregistrat

Înregistraţi-vă sau autentificaţi.


Agropisc.ro © 2024 Toate drepturile rezervate. Dezvoltat de: Maxweb